Mike&2I
04-10-2004, 10:38 AM
Acestea sunt unele traditii specifice folclorului romanesc. Mie unul mi se par atat de unice, de m-a facut sa ma simt foarte mandru, avand in vedere ca locuiesc intr-o societate materialista. Enjoy it, I promise it's very nice.
O traditie specifica Ardealului este udatul femeilor. Avind la origine o traditie pagina, libatiunea, udatul a fost introdus in cutuma pascala transilvaneana de colonistii maghiari. S-a incetatenit repede, indiferent de limba pe care o vorbeste credinciosul crestin. Dupa ce Noaptea de Inviere este petrecuta in biserica si in familie, intr-o atmosfera calma si senina, in fata meselor pline cu bucate traditionale (cozonac, sunca afumata, cirnati afumati, carne de miel si, bineinteles, palinca), duminica familiile merg iarasi la biserica, la slujba de amiaza.
Luni, a doua zi de Paste, este ziua udatului. In special tinerii se imbraca in haine de sarbatoare, se aduna in cete si colinda ulitele satelor pentru a gasi mindre pe care sa le ude. In trecut, fetele se stropeau cu apa. Acum un veac, la apa se adauga si sapun parfumat. Iar astazi se merge la stropit cu apa de colonie sau cu spray-uri.
Femeile sint udate cu apa de colonie, iar barbatii primesc drept rasplata un ou rosu
Barbatii, odata ajunsi in casele femeilor, cer voie respectuos sa fie lasati la udat. Odata primit acceptul, rostesc o poezioara in care gazda este asemuita, de cele mai multe ori, cu o floare (in special trandafir), iar udatorul cu un gradinar care doreste ca floarea sa nu se vestejeasca, iar femeia udata sa ramina vesnic tinara si proaspata. Din repertoriu nu lipsesc nici versurile mai deocheate, declamate spre marele amuzament al gazdelor. Dupa ce acest ritual a fost indeplinit, femeile sint udate pe cap cu apa de colonie, iar barbatii primesc un ou rosu, prajituri si un pahar cu vin sau cu tarie. Cu aceasta ocazie se scot din dulapuri cele mai bune haine si se pun la bataie, ca-ntr-o intrecere mondena, cele mai scumpe parfumuri. Obiceiul reprezinta si o ocazie de socializare a prichindeilor, nu de putine ori tatii mergind la stropit cu fiii lor minori, care nu au ajuns inca la virsta sa poata alcatui propriile “gasti” de udatori.
Pe Valea Nirajului, in aceste zile calatorul poate vedea ceva deosebit: la numeroase porti sint puse crengi pe care stau atirnate oua rosii. Acestea reprezinta o invitatie: in casa sint fete de maritat, iar flacaii sint asteptati la udat, poate-poate va incepe o idila sau, de ce nu?, se prefigureaza o tentativa de cerere in casatorie. Dar vai de tinerii care ocolesc aceste case! Marti, fetele ignorate se razbuna. Ii pindesc pe baietii chiulangii si cind ajung fata in fata ii uda cu o galeata cu apa rece ca gheata!
La strigatul fetelor
Satul muresean Petea, mic, ascuns printre dealurile aride ale Cimpiei Transilvaniei, pastreaza o traditie de Paste foarte putin cunoscuta, ale carei origini s-au pierdut in negura veacurilor.
Duminica seara, baietii se aduna la crisma din sat. Scopul nu este numai acela de a bea inca un pahar cu palinca, ci si unul lirico-creativ. Adica tineriiÉ scriu poezii. In rastimpul unui an, feciorii au fost vigilenti si au remarcat toate micile sau marile defecte ale fetelor din sat, fie ca sint iubitele vreunuia din ceata, fie ca acesta doar a pus ochii pe ea. In acea seara, compun in grup poezii cu tenta ironica, in care fetele cu metehne sint luate peste picior. Desigur, in acel moment, accesul tinerelor in crisma este total interzis. Odata incheiata creatia, ceata vesela se indreapta spre bisericuta de lemn din sat (o veritabila bijuterie datind din secolul al XIX-lea). Fetele se aduna grupuri-grupuri dincolo de gardul bisericii si asteapta cu vadita curiozitate derularea evenimentelor. Rind pe rind, baietii urca in turla bisericii si rostesc cu voce tare - sau striga peste sat, conform vechii denumiri a obiceiului - cite o poezioara zeflemitoare la adresa unei fete, spre hazul general. Dupa incheierea acestui ritual se incinge o petrecere pe cinste. Si nu de putine ori se infiripa cupluri care in noaptea calda de primavara gusta din dulceata iubirii.
A doua zi, aceste cupluri formate ad-hoc se destrama. Dar nu oricum. Dimineata, fata si baiatul se infatiseaza in fata unui staroste si, platindu-l cu o sticla cu vin sau cu tarie, il roaga sa-i “divorteze”. Acest moment reprezinta inca un pretext pentru rostirea de poezii desucheate, ironii sau remarci hazlii. “Starostele” se lasa induplecat, in cele din urma, si ii desparte “legal” pe cei doi iubareti, intr-o atmosfera de veselie contagioasa.
Fitoterapie de Paste
Tot in zona de Cimpie a Transilvaniei (mai precis la Sinmartinu de Cimpie) am vazut pe usile staulelor pentru animale cite o cruce ciudata, facuta din balegar. Acestea sint confectionate in prima zi de Paste si sint, de cele mai multe ori, sfintite de preot. Potrivit traditiei locale, crucile alunga bolile animalelor si ajuta ca vitele sa dea cit mai mult lapte.
Insa aceste cruci au si o alta intrebuintare: cind cineva sufera de o afectiune a urechilor (in general de otite), se face dintr-un carton un “tolcer” (pilnie), se ia o bucata din crucea de balegar si i se da foc. Bolnavul pune pilnia la ureche in asa fel incit fumul sa ajunga in zona afectata. Localnicii sint convinsi ca este un remediu suta la suta garantat cu o singura conditie: aceste cruci sa fie facute in timpul Sarbatorilor Pascale.
Cuiburile cu oua
Sarbatorile Pascale sint un prilej de bucurie si pentru cei mici. In Secuime se perpetueaza un obicei dedicat exclusiv princhindeilor. Cei mari, in prima zi de Paste, fac in cotloanele ascunse ale gradinilor cuiburi din crengi inverzite si muschi verde in care sint puse oua rosii. In unele gospodarii, linga aceste inedite cuiburi este asezat si un iepuras alb. Cei mici se scoala cu noaptea in cap si pornesc intr-o veritabila expeditie de descoperire a mult rivnitelor oua rosii. Cei mai ageri, care au reusit sa adune mai multe oua, sint rasplatiti cu cozonac, prajituri sau cu ciocolata. Iar “marele premiu” este un iepuras alb, avind legata la git o funda rosie, pe care copilul trebuie sa-l ingrijeasca cu dragoste si care nu este sacrificat niciodata.
(copied from www.expres.ro)
O traditie specifica Ardealului este udatul femeilor. Avind la origine o traditie pagina, libatiunea, udatul a fost introdus in cutuma pascala transilvaneana de colonistii maghiari. S-a incetatenit repede, indiferent de limba pe care o vorbeste credinciosul crestin. Dupa ce Noaptea de Inviere este petrecuta in biserica si in familie, intr-o atmosfera calma si senina, in fata meselor pline cu bucate traditionale (cozonac, sunca afumata, cirnati afumati, carne de miel si, bineinteles, palinca), duminica familiile merg iarasi la biserica, la slujba de amiaza.
Luni, a doua zi de Paste, este ziua udatului. In special tinerii se imbraca in haine de sarbatoare, se aduna in cete si colinda ulitele satelor pentru a gasi mindre pe care sa le ude. In trecut, fetele se stropeau cu apa. Acum un veac, la apa se adauga si sapun parfumat. Iar astazi se merge la stropit cu apa de colonie sau cu spray-uri.
Femeile sint udate cu apa de colonie, iar barbatii primesc drept rasplata un ou rosu
Barbatii, odata ajunsi in casele femeilor, cer voie respectuos sa fie lasati la udat. Odata primit acceptul, rostesc o poezioara in care gazda este asemuita, de cele mai multe ori, cu o floare (in special trandafir), iar udatorul cu un gradinar care doreste ca floarea sa nu se vestejeasca, iar femeia udata sa ramina vesnic tinara si proaspata. Din repertoriu nu lipsesc nici versurile mai deocheate, declamate spre marele amuzament al gazdelor. Dupa ce acest ritual a fost indeplinit, femeile sint udate pe cap cu apa de colonie, iar barbatii primesc un ou rosu, prajituri si un pahar cu vin sau cu tarie. Cu aceasta ocazie se scot din dulapuri cele mai bune haine si se pun la bataie, ca-ntr-o intrecere mondena, cele mai scumpe parfumuri. Obiceiul reprezinta si o ocazie de socializare a prichindeilor, nu de putine ori tatii mergind la stropit cu fiii lor minori, care nu au ajuns inca la virsta sa poata alcatui propriile “gasti” de udatori.
Pe Valea Nirajului, in aceste zile calatorul poate vedea ceva deosebit: la numeroase porti sint puse crengi pe care stau atirnate oua rosii. Acestea reprezinta o invitatie: in casa sint fete de maritat, iar flacaii sint asteptati la udat, poate-poate va incepe o idila sau, de ce nu?, se prefigureaza o tentativa de cerere in casatorie. Dar vai de tinerii care ocolesc aceste case! Marti, fetele ignorate se razbuna. Ii pindesc pe baietii chiulangii si cind ajung fata in fata ii uda cu o galeata cu apa rece ca gheata!
La strigatul fetelor
Satul muresean Petea, mic, ascuns printre dealurile aride ale Cimpiei Transilvaniei, pastreaza o traditie de Paste foarte putin cunoscuta, ale carei origini s-au pierdut in negura veacurilor.
Duminica seara, baietii se aduna la crisma din sat. Scopul nu este numai acela de a bea inca un pahar cu palinca, ci si unul lirico-creativ. Adica tineriiÉ scriu poezii. In rastimpul unui an, feciorii au fost vigilenti si au remarcat toate micile sau marile defecte ale fetelor din sat, fie ca sint iubitele vreunuia din ceata, fie ca acesta doar a pus ochii pe ea. In acea seara, compun in grup poezii cu tenta ironica, in care fetele cu metehne sint luate peste picior. Desigur, in acel moment, accesul tinerelor in crisma este total interzis. Odata incheiata creatia, ceata vesela se indreapta spre bisericuta de lemn din sat (o veritabila bijuterie datind din secolul al XIX-lea). Fetele se aduna grupuri-grupuri dincolo de gardul bisericii si asteapta cu vadita curiozitate derularea evenimentelor. Rind pe rind, baietii urca in turla bisericii si rostesc cu voce tare - sau striga peste sat, conform vechii denumiri a obiceiului - cite o poezioara zeflemitoare la adresa unei fete, spre hazul general. Dupa incheierea acestui ritual se incinge o petrecere pe cinste. Si nu de putine ori se infiripa cupluri care in noaptea calda de primavara gusta din dulceata iubirii.
A doua zi, aceste cupluri formate ad-hoc se destrama. Dar nu oricum. Dimineata, fata si baiatul se infatiseaza in fata unui staroste si, platindu-l cu o sticla cu vin sau cu tarie, il roaga sa-i “divorteze”. Acest moment reprezinta inca un pretext pentru rostirea de poezii desucheate, ironii sau remarci hazlii. “Starostele” se lasa induplecat, in cele din urma, si ii desparte “legal” pe cei doi iubareti, intr-o atmosfera de veselie contagioasa.
Fitoterapie de Paste
Tot in zona de Cimpie a Transilvaniei (mai precis la Sinmartinu de Cimpie) am vazut pe usile staulelor pentru animale cite o cruce ciudata, facuta din balegar. Acestea sint confectionate in prima zi de Paste si sint, de cele mai multe ori, sfintite de preot. Potrivit traditiei locale, crucile alunga bolile animalelor si ajuta ca vitele sa dea cit mai mult lapte.
Insa aceste cruci au si o alta intrebuintare: cind cineva sufera de o afectiune a urechilor (in general de otite), se face dintr-un carton un “tolcer” (pilnie), se ia o bucata din crucea de balegar si i se da foc. Bolnavul pune pilnia la ureche in asa fel incit fumul sa ajunga in zona afectata. Localnicii sint convinsi ca este un remediu suta la suta garantat cu o singura conditie: aceste cruci sa fie facute in timpul Sarbatorilor Pascale.
Cuiburile cu oua
Sarbatorile Pascale sint un prilej de bucurie si pentru cei mici. In Secuime se perpetueaza un obicei dedicat exclusiv princhindeilor. Cei mari, in prima zi de Paste, fac in cotloanele ascunse ale gradinilor cuiburi din crengi inverzite si muschi verde in care sint puse oua rosii. In unele gospodarii, linga aceste inedite cuiburi este asezat si un iepuras alb. Cei mici se scoala cu noaptea in cap si pornesc intr-o veritabila expeditie de descoperire a mult rivnitelor oua rosii. Cei mai ageri, care au reusit sa adune mai multe oua, sint rasplatiti cu cozonac, prajituri sau cu ciocolata. Iar “marele premiu” este un iepuras alb, avind legata la git o funda rosie, pe care copilul trebuie sa-l ingrijeasca cu dragoste si care nu este sacrificat niciodata.
(copied from www.expres.ro)